Premiul Nobel pentru Chimie 2026, acordat lui Kagan și Soai pentru studiul modului în care pot apărea molecule cu o singură chiralitate

Academia Regală Suedeză de Științe a anunțat pe 7 octombrie că Premiul Nobel pentru Chimie 2026 le revine lui Henri B. Kagan, de la Universitatea Paris-Sud, Franța, și lui Kenso Soai, de la Universitatea de Științe din Tokyo, Japonia. Academia îi distinge pentru descoperirea efectelor neliniare și a autocatalizei în sinteza organică asimetrică și afirmă că cei doi au găsit răspunsul la o veche enigmă: cum poate ajunge chimia să favorizeze doar una dintre cele două forme ale unei molecule care sunt imagini în oglindă una a celeilalte. Kagan, născut în 1930 la Boulogne-Billancourt, este profesor emerit la Universitatea Paris-Sud de atunci; Soai, născut în 1950 la Hiroshima, este profesor emerit la Universitatea de Științe din Tokyo. Premiul, în valoare de 12 milioane de coroane suedeze, va fi împărțit în mod egal între ei. Nature relatează că Soai era la cumpărături lângă casă când a primit telefonul.

Multe molecule, printre care și aminoacizii, există în două variante care sunt imagini în oglindă una a celeilalte, la fel ca o mână stângă și una dreaptă. Organismele vii se bazează însă doar pe una dintre ele, o proprietate pe care chimiștii o numesc homochiralitate; Academia menționează că termenul provine din cuvintele grecești pentru „același” și „mână”. Potrivit Academiei, atunci când chimiștii efectuau reacții care puteau produce oricare dintre forme, în eprubetele lor rezultau invariabil cantități egale din ambele. Acest lucru conta atât în practică, cât și în teorie, explică Academia, deoarece în cazul moleculelor destinate să acționeze asupra ființelor vii, precum medicamentele, doar una dintre cele două forme are efectul dorit. Nature oferă un exemplu: molecula de DNA are o formă orientată spre dreapta, în timp ce aminoacizii prezenți în organismele vii sunt orientați spre stânga.

Potrivit Academiei, Kagan a făcut primul progres decisiv în 1986, cu o nouă metodă de a dirija reacțiile chimice, care i-a permis să obțină un surplus mai mare al uneia dintre imaginile în oglindă decât credeau chimiștii că este posibil. Nature descrie acest rezultat ca pe o dovadă că un mic dezechilibru în chiralitatea unui catalizator poate fi amplificat în produși. Soai a pornit de la această descoperire. Academia afirmă că o publicație-cheie din 1995 descria cum a conceput el prima reacție cu potențialul de a fi homochirală și că în 2003 a prezentat o reacție în care s-a format doar una dintre cele două imagini în oglindă, lucru pe care, potrivit Academiei, nimic altceva decât viața însăși nu reușise până atunci. În experimentul lui Soai din 1995, relatează Nature, produsul reacției a servit drept propriul catalizator, iar un exces inițial de doar 2% al uneia dintre forme a crescut la 87%.

Nature plasează lucrările într-o tradiție de cercetare mai lungă. Revista amintește că fizicianul teoretician Charles Frank, de la Universitatea din Bristol, a sugerat în 1953 că o reacție capabilă să-și producă propriul catalizator chiral s-ar autoamplifica și ar permite uneia dintre imaginile în oglindă să se impună. Laureații Nobel pentru Chimie din 2001, William Knowles, Ryoji Noyori și Barry Sharpless, au folosit catalizatori chirali pentru a orienta reacțiile spre una dintre variantele unei molecule; potrivit Nature, Kagan și Soai au mers un pas mai departe, concepând reacții care își produc propriul catalizator chiral și punând astfel în practică ideea lui Frank. Chimistul organician Jonathan Clayden, de la Bristol, a declarat pentru Nature că Kagan a demonstrat principiul, iar reacția Soai a oferit primul exemplu real. Heiner Linke, președintele Comitetului Nobel pentru Chimie, a spus că laureații au rezolvat „un mister chimic vechi de peste un secol”.

Cercetătorii citați de Nature văd și legături cu originea vieții. Furkan Öztürk, cercetător în chimie prebiotică la Institutul de Tehnologie din California, a declarat pentru Nature că lucrările au stârnit un interes larg în rândul celor care încearcă să explice de ce moleculele biologice precum aminoacizii și acizii nucleici apar de obicei într-o singură formă chirală. El avertizează că reacția Soai depinde de condiții și reactivi greu compatibili cu Pământul timpuriu, subliniind în special că nu poate avea loc în apă, dar consideră că principiile ei de bază au încă multe să ne învețe. Chimistul specializat în sinteză Stephen Fletcher, de la Oxford, a declarat pentru Nature că își poate imagina ca premiul să relanseze eforturile de a stabili relevanța biologică a reacției.